Un Dinozaur în Concert

Un Dinozaur în Concert
- Mami! Închide ușa! Scânci rugător puiul de dragon cuibărit în camera mare din Castelul Verde!
- De ce puiule?Ți-e teamă de ceva?
- Mi-a povestit azi Țepușă despre dinozauri. Că sunt mari și înfricoșători. Și pot să dărâme un castel doar cu o lovitură din coada  lor puternică.
- Păi vezi tu, noi, dragonii putem să creștem mai mari și mai puternici decât dinozaurii.
- Nu-i adevărat! Mă minți! Izbucni puiul de dragon scoțând fum pe nas. Țepușă mi-a zis că dinozaurii sunt mari, răi și că au ciudă pe dragoni!! A vâzut el cu ochii lui!
- Hmm….mormăi mama. Țepușă a zis…și tu îl crezi.
- Da! Țepușă e prietenul meu și el a zis. Și el a văzut!!!
- Și eu am văzut dinozaurii, știi? Vrei să îți povestesc?
- Da…scânci puiul neîncrezător.

Era demult, când eram și eu o dragoniță mai mică. Și m-am aventurat în pădure căutând fructe și un copac pe care să îl escaladez dovedindu-i mamei, adică bunicii tale, ce cățărătoare puternică sunt.
Am mers fără direcție și fără atenție până când a început să se audă o zarvă îngrozitoare. Sunete ascuție, și bubuituri, țipete și răgete, toate amestecate, întețindu-se pe măsură ce eu mă apropiam. Copacii înalți au început să tremure când pe deasupra au planat niște ființe înfiorător de mari, atât de mari încât pentru câteva momente s-a făcut noapte.
Inima mi s-a făcut mică-mică de spaimă și lacrimile mi-au apărut în ochi. Îmi părea rău că plecasem singură, că eram așa de departe, că nu spusesem nimănui de direcție mea. M-am ghemuit atunci lângă un copac și am închis ochii- poate-poate toate vor dispărea și eu o să mă trezesc acasă, lângă coada mamei.
Nu numai că asta nu s-a întâmplat, dar larma s-a întețit, iar sunetele s-au ordonat unul după celălalt până când au început să capete un sens. Erau…ca o melodie? Ca un cântec. Se auzea o vioară, o chitară, ba chiar un saxofon.
Încet, m-am strecurat și m-am furișat printre tufe până am văzut luminișul din care se auzea toată hărmălaia. Era o petrecere!!
Alamandre uriașe, dinozauri țepoși, creauri ciudate cu urme de alge pe coadă, păsări uriașe cu ciocuri și mai uriașe, pui de “sfarmă-piatră”. Era o petrecere a dinozaurilor așa cum nu știam că se poate întâmpla!
Se jucau, se bălăceau, cântau, iar formația scotea niște sunete absolut minunate! Și chiar în mijlocul petrecerii, T-rex, temutul și înfricoșătorul, cânta o melodie caraghioasă, încurcând cuvintele.

- T-Rex, mami? Cel mare și înfricoșător? tresări puiul de dragon, aproape adormit.
- Chiar el. Doar că, nu mai părea nici mare și nici înfricoșător cu ochelari de soare și dând din coadă în ritmul tobelor. Niciunul dintre ei nu mai părea de speriat dansând după cum dicta dirijorul, sau încercând să cânte la unison. Era o petrecere atât de frumoasă și distractivă încât aproape că îmi venea să intru și eu în dansul lor.
- Și? Făcu ochii mari puiuțul.
- Tu știi că nu e politicos să te autoinviți. Așa că fredonând melodia veselă am pornit și eu spre casă, uitând și de copacul înalt și de spaima inițială, gândindu-mă doar cum să-i povestesc mamei despre dinozaurii cei haioși-cântăreți-dansatori.
- Și nu ți-a făcut niciunul nimic?
- Nu.
- Știi…mami?
- Da, puiule!
- Dacă o să dăm o petrecere mare-mare, o să vreau să invit și un pui de dinozaur.
- Așa?
- Și cred că o să dansăm împreună. Și o să cântăm! Putem mami?
- Pai, cred că da.
- După ce dormim. Poate. Nu-i așa? Și puiul de dragon mormăi, adormind în cuibul lui, din camera mare, din Castelul Verde.

Cât despre petrecerea dinozaurilor, cine știe dacă mama-dragon a fost sau nu, dacă dinozaurii se distrează sau nu, dacă știu să cânte și să danseze. Important e că orice prilej e bun pentru o petrecere pe cinste!

Poster gigant de colorat, Un Dinozaur în Concert

Comentarii