Făuritorul de baghete magice

Făuritorul de baghete magice

    Totul a pornit intr-un castel retras, ascuns într-o pădure din România.

 

     Henry Leach al VIII-lea nu știe încă, dar este urmașul unei generații străvechi de făuritori de baghete magice. Asta inseamnă că a moștenit puteri nebănuite, un cufăr cu obiecte misterioase și multe necazuri.

     Dar cea mai mare problemă cu care trebuie să se confrunte zi după zi este sora lui mai mică, Brianna, care a avut dintotdeauna talentul special de a-i sta in cale. Mai ales acum, cand Henry este pe cale să realizeze prima lui vraja adevarată, iar Brianna este prinsă la mijloc și lucrurile scapă de sub control.

     Cu ajutorul lui Coralis, Marele Maestru al Baghetelor, și al uni vultur care nu este ceea ce pare, Henry speră să readuca lucrurile la normal. Numai ca luna rea stă să răsară, și un făuritor de baghete malefic le încurcă planurile, iar Henry va invăța pe propria piele că lumea in care trăiește nu mai este ca inainte.

 

     In continuare, un mic fragment:

 

     “Ploaia se mai potolise, dar vântul bătea în continuare, in rafalele amenințătoare. Lui Henry I se părea remarcabil ca părea să bată din toate directiile în același timp.

     Brianna, în schimb, n-avea chiar aceeași admirație pentru forțele naturii.

     -Ti-am zis să cumperi o pelerină ieri – dar, nu, nu te obosi să asculți ce zic eu. Sunt animal acum, Henry. Simt când stă să plouă și chestii d-astea...

     Turuia mai departe, pitită sub haina lui Henry. La inceput se temuse că, dacă o auzea cineva, o să-și închipuie că Henry vorbește singur. După ce se documentase cu privire la lună, știa că astfel de persoane erau numite lunatici – țicniți! Desigur, asta era înainte de progresul tehnologic. Acum trecătorii ar presupune, mai probabil, ca are un telefon mobil sau un iPod in buzunar, care scoate acele sunete. Mai nou era imposibil să-i deosebești pe cei duși cu pluta de oamenii intregi la cap.

     Henry o strânse mai bine pe Brianna în haină, ca să fie cât mai la adăpost. Încerca să-și facă un obicei din a învăța in fiecare zi ceva nou. Astăzi invățase un lucru legat de materiale textile – mai exact, diferența dintre materiale rezistente la apă și cele impermeabile. Îl străbătu un fior involuntar, coborând pe gâtul ud, până la umeri și in piept.

     Brianna îl simți si ea.

     -Să nu te prind că te imbolnăvești, Henry!

     După câteva secunde bine-venite de tăcere, mormăi:

     -Oh, frate, am ajuns să vorbesc ca mama. Am tăcut, gata!

     Coralis mergea inainte, grăbit și hotărât. Molly, care închisese prăvălia azi, îl prinse din urma pe Henry și-i înconjură umărul cu brațul, cu un gest matern.

     -Aproape c-am ajuns. Dar trage-ti gluga mai bine pe față! Luminezi ca un licurici.

     Se apropiara de o ușă pe care scria 41 ½. Era în mijlocul unui șir de clădiri, pe care clar nu le mai renovase nimeni de când fuseseră construite. Mai mulți vagabonzi erau strânși ciopor în jurul porții ruginite, cu gratii, de la intrare. Se intoarseră să-i zică vreo două lui Coralis, dar se răzgândiră pe dată si se retraseră grăbiti spre capatul străzii.”


Puteti cumpara aici "Făuritorul de baghete magice" de Ed Masessa