Cum să-ți instruiești părinții

Cum să-ți instruiești părinții

Mutat de curând în oraș, Louis descoperă încă din prima zi de școală că toți colegii sunt tocilari, iar profesorii sunt încuiați și complet lipsiți de simțul umorului. Absolut nimeni nu râde la glumele pe care le face. Groaznic!

Cel mai îngrijorător însă este faptul că părinții lui încep să se transforme în niște torționari care îi iau televizorul din cameră, fac presiuni să-și facă temele și să participe la diverse activități extrașcolare. Mai rău de atât nici că se poate! 

Noroc că Louis are o idee salvatoare: cu ajutorul lui Maddy își recapătă libertatea instruindu-și părinții și participă în secret la un concurs de talente. De acum este un star al comediei!


Iată câteva fragmente din Cum să-ți instruiești părinții, Jurnalul meu bestial


"Cred că am ajuns într-un loc tare ciudat.

Astăzi a fost prima zi la noua mea școală. Am fost primit de un moș ros de molii care a pretins că este directorul școlii. Are aproape o sută opt ani, sprâncenele îi sunt unite într-o linie stufoasă, uriașă, și scuipă când vorbește. După ce-a plecat, a trebuit să-mi șterg fața. Era udă leoarcă. 

Mi-a repetat de patru ori ce noroc căzuse pe capul meu să ajung în școala lui, continuând să-mi stâlcească numele. Care este Louis și se pronunță Luii, nu cum pronunță el - Luis. Dar nu am comentat. Mă cam băgaseră în sperieți sprâncenele lui. 

Apoi, m-am văzut cu dirigintele clasei, Moș Vierme, un prefăcut tuns castron care mi-a transmis că speră să fac cinste școlii, deși privirea lui spunea în mod clar contrariul. 

După aceea am fost prezentat clasei. Se holbau cu toții la mine întrebându-se probabil cine este nătângul ăsta cu un cap în formă de ceapă și cu păr castaniu, țepos. M-am emoționat puțin. Și de câte ori sunt tulburat încep să vorbesc cu un accent australian. Așa că le-am spus: 

- 'Nă ziua, oposumilor! 

Ei au continuat să se holbeze la mine în tăcere.

M-am așezat în bancă lângă un băiat pe nume Theo. Îl văzusem în treacăt în ziua când ne mutaserăm aici. Locuiește într-o casă mare, la capătul străzii mele. 

M-a întrebat dacă eram australian de-adevăratelea.

- Doar diminețile, i-am răspuns.

Nu i-a apărut nici măcar o umbră de zâmbet pe față.

Am aruncat o privire prin clasă și am observat repede că nu era nicio fată (sunt bun la chestii de-astea). Deși cele mai multe dintre fete mă scot din papuci, îmi doresc mai mult sau mai puțin să le văd prin jur. Apoi, în clasă erau douăzeci de elevi, ceea ce nu era nicidecum îndeajuns. ( La fosta mea școală erau practic de două ori mai mulți). "

"Avem un intrus în casă.

Ieri s-a ascuns sub patul meu și apoi a sărit la mine. Astăzi mi-a scotocit prin cameră, mi-a amestecat CD-urile și mi-a furat bateriile. Elliot nu realizează că dormitorul meu este PROPRIETATE PRIVATĂ și că i se permite să intre doar atunci când este invitat (lucru care nu se va întâmpla niciodată).

Am așa un chef să sar asupra lui Elliot diseară, dar știu că, dacă aș face asta, s-ar jeli la ai noștri și iar aș fi prins pe picior greșit. 

Prin urmare am ales să-i înșir mamei ultimele lui fărădelegi, așteptându-mă fără greș să-i ia apărarea. ( " Ai răbdare cu el, scumpule, are numai șase ani", spune ea de obicei.) Dar, spre surprinderea mea, a reacționat altfel. S-a mărginit să spună pe un ton liniștit: 

- Știu că are nevoie de puțină îndrumare. O să mă ocup eu, bine?

Să fi făcut-o pe mama să vadă, în cele din urmă, adevărata fire mizerabilă a lui Elliot?"

"În seara asta am prins-o pe mama făcând ceva ce nu mai făcuse înainte. 

Am dat peste ea în bucătărie, ghemuită în genunchi și controlându-mi ghiozdanul. La început, am intenționat să-i scuz comportamentul. Mi-am spus: e doar în căutarea unor sendvișuri mucegăite (care zac pe fundul ghiozdanului de secole). Dar după aceea am văzut că ținea în mână unul dintre caietele mele pe care-l studia absorbită. Am simțit că mi se învârte capul. Apoi, dragul meu jurnal, lucrurile au luat-o razna. 

În vremea asta, a început, cu o voce ciudată și înăbușită pe care abia dacă o recunoșteam că aparținând mamei mele, să facă o serie de comentarii despre ortografia, punctuația și caligrafia mea. 

M-am apropiat de ea. 

- Gata, mamă, lasă caietul, i-am spus, încercând să vorbesc pe un ton scăzut și pe cât posibil liniștitor. Profesorii mei trebuie să-l controleze, nu tu.

Dar parcă vorbeam cuiva aflat în transă. De fapt, nici nu cred că m-a auzit. În schimb, s-a așezat la masădin bucătărie și a început să facă unele corecturi cu creionul pe marginea caietului. Pot să-ți spun că nu e deloc comod să urmărești așa ceva. 

Apoi a început să pună întrebări prostești, cum ar fi: dacă eu am luat un sfert de 10 la un test, care a fost nota cea mai mare? Și cam pe unde mă situez eu în ierarhia clasei? Iar în tot acest timp mă privea cu asprime. 

Dar eu m-am arătat răbdător și înțelegător, căci era clar că nu se simțea deloc bine. Teamă mi-e că, de data asta, nu e vorba doar de o stare trecătoare."

" - Ca părinte, Louis, a spus ea, trebuie să joci o mulțime de roluri, cum ar fi: doctor, asistentă, psihiatru, prieten, profesor…

- Te poți opri când vrei tu, mamă, am întrerupt-o eu.

Ea a zâmbit.

- Dar uneori ești atât de prins într-un anumit rol, încât ajungi să le neglijezi pe celelalte. 

Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că mi-a plantat pe frunte una dintre pupăturile ei zgomotoase. Dar cortina căzuse, așa că nu am oprit-o. Dintr-odată mi-am dat seama că muream de foame. Mama mi-a făcut fasole prăjită și, în vreme ce o înfulecam, tata a spus cu o voce mirată de parcă nu i-aș fi spus chestia asta de o mie de ori: 

- Așadar, nu-ți place când îți invadăm dormitorul în timp ce tu îți faci temele.

Le-am explicat cu răbdare de ce nu-mi place să fiu urmărit când îmi fac temele și că urăsc să se facă presiuni asupra mea în legătură cu școala. Nici faptul că-mi organizează tot timpul liber nu-mi este pe plac, cum, am adăugat într-un elan de solidaritate frățească, nici lui Elliot. După care le-am explicat cu exactitate de ce urăsc totul la noua mea școală și am avut impresia că mă ascultau cu adevărat. În sfârșit! "

Descoperă jurnalul complet al lui Louis aici: Cum să-ți instruiești părinții. Jurnalul meu BESTIAL

Comentarii